Verigheta ochiul lui Horus Ankh Argint

Verigheta ochiul lui Horus Ankh Argint 925 ‰

• aproximativ 4.9gr, lata de 0.8cm si groasa de 1.3mm
• verigheta are o culoare antichizata pe fundal

Horus,

Hor sau Heru (vine de la cuvântul “Ho”- care în traducere liberă înseamnă „față”, „chip”), fiul lui Isis și al lui Osiris, este, în mitologia egipteană, zeul cerurui și al regalității, protector al Egiptului. Era reprezentat cu cap de șoim.

Claudius Aelianus a scris că egiptenii îl numeau pe zeul Apollo „Horus” în propria lor limbă.Horus a fost născut de zeița Isis, care era virgină, după ce ea a adunat toate părțile dezmembrate ale corpului soțului ei ucis, Osiris, cu excepția penisului, care a fost aruncat în Nil și mâncat de o balenă.

Ea și-a utilizat puterile magice pentru a-l reînvia pe Osiris și a creat adorarea unui falus de aur, pentru a-l concepe pe fiul ei. Într-o altă versiune mitologică, Isis a rămas însărcinată cu ajutorul focului divin. Însărcinată cu Horus, Isis a fugit în mlaștinile din Delta Nilului ca să se ascundă de fratele ei Seth, cel care l-a ucis pe Osiris din gelozie și care voia să-l omoare și pe fiul lor.Horus era sărbătorit in luna Noiembrie odată cu începerea noului an. Surse târzii atestă sarbatorirea lui Horus odata cu solstițiul de iarna (21 decembrie).

Ankh

este o hieroglifă egipteană, simbol a vieții lungi. Faraonii primeau o amuletă sub formă de ankh la naștere.

Ankh-ul a fost pentru vechii egipteni simbolul Vieții Veșnice (simbolul hieroglific actual).

Simbolul a fost adesea folosit în arta egipteană.

În timp ce era creștină eclipsa sistemul religios păgân al egiptenilor, “crux ansata” (cruce cu mâner).

Vechii zei egipteni erau reprezentați foarte des alături de un Ankh (Anqet, Ptah, Satet, Sobek, Tefnut, Osiris, Ra, Isis, Hathor, Anubis și mulți alții), ca dovadă a abilității lor de a transcende moartea.

Sarcofagele faraonilor aveau un Ankh plasat pe pieptul regelui pentru a simboliza răsuflarea Vieții Eterne.

Simbolul Ankh-ului nu se limitează la viața materială, ci trece mai departe de ea, simbolizând viața în moarte.

De aceea, morții erau numiți “ankhu” și un termen pentru sarcofag era “neb-ankh” care însemna “posesor al vieții”.

De asemenea Ankh-ul era folosit pentru protecție împotriva spiritelor rele.